Pactul Tripartit, semnat pe 27 septembrie 1940, a fost un acord militar între trei puteri ale Axei: Germania nazistă, Italia fascistă și Japonia imperială. Acest pact a consolidat alianța dintre aceste țări și a creat un front comun împotriva Aliaților, în special împotriva Marii Britanii și a Statelor Unite.
Pactul stipula că fiecare dintre semnatari se angajează să își acorde ajutor reciproc în cazul în care unul dintre ele ar fi atacat de o putere care nu era deja implicată în război. În esență, pactul avea scopul de a întări legăturile între cele trei regimuri totalitare și de a extinde influența acestora în lume. A fost semnat la Berlin, în urma succesului Germaniei în Europa, iar Italia și Japonia s-au alăturat pentru a-și asigura propriile obiective expansioniste.
Prin acest pact, Germania și Italia au susținut expansiunea Japoniei în Asia, în timp ce Japonia și Italia și-au declarat sprijinul pentru politica expansionistă a Germaniei în Europa. Pactul Tripartit a contribuit la consolidarea Axei și a fost un factor important în escaladarea războiului, având în vedere că fiecare dintre semnatari a implicat și alte națiuni în conflictele globale. De asemenea, pactul a semnalat o coordonare mai mare între aceste puteri, făcându-le o amenințare mai puternică pentru Aliați.
Pactul Tripartit a fost, în cele din urmă, unul dintre factorii care au dus la extinderea războiului pe mai multe fronturi, cu Japonia începând războiul în Pacific și Germania continuând lupta în Europa. Aliații au răspuns prin crearea unei coaliții și au început să lupte împotriva Axei, iar acest pact a contribuit direct la intensificarea războiului.