Bătălia Angliei a avut loc între 10 iulie și 31 octombrie 1940, fiind prima mare bătălie aeriană din istorie. După ocuparea Franței, Germania a încercat să obțină supremația aeriană asupra Marii Britanii pentru a pregăti o invazie pe mare, numită Operațiunea Leul de Mare. Luftwaffe a lansat atacuri masive asupra aeroporturilor și orașelor britanice, dar RAF (Royal Air Force) a organizat o apărare eficientă, folosind avioane de luptă Spitfire și Hurricane. Chiar dacă britanicii au avut pierderi mari, în special la începutul bătăliei, utilizarea radarului a dat un avantaj decisiv, permițând Aliaților să detecteze și să intercepteze atacurile germane. După pierderi semnificative, Luftwaffe a fost nevoită să renunțe la ofensivă, iar planurile pentru invazia Marii Britanii au fost abandonate. Această victorie a reprezentat un moment crucial în război, demonstrând că Germania nu putea înfrânge Marea Britanie și deschizând calea pentru viitoarele victorii aliaților.
Bătălia Angliei
