Bătălia a avut loc in perioada 20-26 octombrie 1944 în urma înfrângerilor de la Midway și Guadalcanal. Marina imperială japoneză (IJN) s-a reorganizat pentru a încerca să răstoarne soarta războiului din Pacific. După ce pușcașii marini americani au debarcat pe insula Leyte pe 20 octombrie 1944, Japonia a decis să intervină cu ultimele sale forțe navale pentru a opri invazia americană. Aceasta a dus la organizarea a două ofensive americane: Flota a 3-a sub comanda amiralului Halsey și Flota a 7-a sub amiralul Kinkaid, coordonate de amiralul Chester Nimitz.
Strategia japoneză:
Pentru a contraataca, Japonia a reorganizat flota sub comanda viceamiralului Jisaburo Ozawa, divizând-o în 3 grupuri de luptă: Forța Centrală (Kurita), Forța Sudului (Nishimura și Shima) și Forța Nordului (Ozawa). Scopul principal al operațiunii japoneze (Sho-Go) era să ademenească Flota a 3-a americană în nordul strâmtorii San Bernardino, în timp ce restul flotei japoneze ar fi atacat Leyte.
Forțele implicate:
- US Navy: Flota a 7-a americană (738 de nave, inclusiv portavioane, cuirasate și distrugătoare) și Flota a 3-a (8 portavioane, 6 cuirasate).
- IJN: Flota japoneză avea doar un portavion mare și 3 ușoare, 9 cuirasate și 35 de distrugătoare, mult mai puține și inferioare ca număr și dotare.
Desfășurarea bătăliei:
- Operațiunile inițiale:
- Pe 23 octombrie, submarinele americane Darter și Dace au detectat Flota Centrală japoneză condusă de Kurita în strâmtoarea Palawan, scufundând crucișătoarele Atago și Maya.
- Pe 24 octombrie, Bătălia din Marea Sibuyan a început cu un atac american asupra cuirasatului Musashi, care a fost scufundat. De asemenea, portavionul USS Princeton a fost scufundat după o serie de explozii.
- Momeala japoneză:
- Forța Nordului condusă de Ozawa a reușit să atragă Flota a 3-a americană spre nord, făcând amiralul Halsey să creadă că Flota Centrală a fost distrusă. Halsey a urmărit flota japoneză, lăsând neprotejate strâmtoarea San Bernardino.
- Bătălia din strâmtoarea Surigao:
- Pe 24 octombrie, Forța Sudului japoneză a intrat în strâmtoarea Surigao, fiind atacată de flota americană sub comanda contraamiralului Oldendorf. Acesta a distrus două cuirasate japoneze și crucișătoare.
- Bătălia de pe insula Samar:
- În 25 octombrie, Flota Centrală japoneză, sub comanda lui Kurita, a ajuns aproape de insula Samar. Flota americană a 7-a avea doar 16 portavioane de escortă și câteva distrugătoare, dar a reușit să opună rezistență. Cuirasatul Yamato a scufundat portavionul USS Gambier Bay, dar fără sprijin aerian, Kurita s-a retras.
Concluzia bătăliei:
- Pe 26 octombrie, Halsey a înțeles greșeala făcută și s-a întors spre sud, iar Flota Centrală japoneză a fost obligată să se retragă.
- Pierderi: Japonia a pierdut 4 cuirasate (inclusiv Musashi), 3 crucișătoare și 12 distrugătoare, cu aproape 12.000 de marinari morți. SUA a pierdut 1 portavion ușor, 2 portavioane de escortă și 3 distrugătoare, cu aproximativ 1.500 de marinari uciși.
- Impact: Bătălia din Golful Leyte a fost o înfrângere decisivă pentru marina japoneză, marcând sfârșitul operațiunilor navale de amploare și deschizând calea pentru eliberarea Filipinelor și altele teritorii ocupate. Chiar și așa, amiralul Halsey a fost criticat pentru imprudența sa, care a dus la pierderi suplimentare pentru flota americană.