Bătălia de la Okinawa, desfășurată între 1 aprilie și 22 iunie 1945, a fost una dintre cele mai mari și mai sângeroase bătălii din Pacificul de Sud, având loc pe insula Okinawa, parte a arhipelagului japonez Ryukyu. Scopul principal al ofensivei americane a fost acela de a captura insula și de a stabili o bază avansată pentru atacurile asupra Japoniei continentale. Forțele americane, sub comanda generalului Simon Bolivar Buckner, au întâmpinat o rezistență feroce din partea armatei japoneze, care a folosit tactici de apărare în profunzime, inclusiv atacuri suicidare kamikaze și luptă în peșteri și fortificații subterane. Deși americanii au reușit să avanseze treptat, luptele au fost extrem de costisitoare, cu aproximativ 12.000 de soldați americani morți și mai mult de 100.000 de victime japoneze. Bătălia a avut un impact semnificativ asupra moralului japonez și a accelerat decizia de a folosi bombe atomice asupra Hiroshimei și Nagasaki, în scopul de a încheia rapid războiul. Victoria americană la Okinawa a fost decisivă pentru înfrângerea Japoniei și pentru pregătirea unei invazii directe a Japoniei, care însă nu a mai fost necesară datorită capitulării Japoniei în august 1945.
Batalia de la Okinawa
